Traim intr-o lume gri, plina de ziduri ce ascund tristeti nestiute...
Deseori se intampla ca o zi mohorata sa ne fie inveselita de o mica fiinta care (noi credem ca) nu cunoaste greutatile vietii. Dar ce se intampla atunci cand de la o varsta mult prea frageda ea este pusa in ring cu viata, singura? Unde este sprijinul de care are nevoie pentru a rezista?
Neglijenta cotidiana ne cuprinde si nu dam importanta sufletelor ce se afla in spatele unor institutii deseori numite "Case de copii". Ne "incurajam" cu gandul ca nu sunt in strada si ca le este bine acolo, insa este demonstrat printr-o multitudine de reportaje media ca viata din orfelinate nu este asa de usoara pe cat am vrea sa credem. Sunt multe neajunsuri. Apoi, trebuie luat in considerare si viitorul lor.
Sunt lucruri repovestite, dar poate ca acesta este singurul mod de a schimba ceva.
Nu avem puterea de a face minuni, oricat de mare ar fi inima noastra, insa chiar daca nu aducem Soarele in casa lor, aducem o raza, sau chiar o mica bucatica.
Pentru ca zambetul lor sa ramana nestins, pentru ca zilele mohorate sa fie inveselite, pentru viitor, pentru noi, rupem o raza si chiar daca arsurile se resimt, nu ne dam batute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu